Puține subiecte din stomatologie sunt învăluite în atâta magie ca albirea dinților. În reclame strălucesc zâmbete orbitoare după o singură ședință, iar pe internet fiecare jură pe altceva. Adevărul e mai modest, dar măcar nu te păcălește.

Începem cu o mărturisire: nici dentiștii nu au aceeași părere despre albire. Unii o fac cu plăcere, alții sunt foarte prudenți. În articolul acesta îți spunem ce merită să știi înainte să decizi dacă ai nevoie de ea.

De ce e mai greu decât pare să albești un dinte?

Din două motive.

Primul: cafeaua, ceaiul și țigările colorează de regulă doar suprafața dintelui, iar materialul dintelui rămâne neatins. Ce nu s-a pătat în interior nu are ce să se albească în interior.

Al doilea: dintele nu e alb pe dinăuntru. Culoarea deschisă o dă stratul gros de smalț, ca un strat de zăpadă peste pământ întunecat. Cu anii, smalțul se subțiază și lasă să se vadă culoarea proprie, mai închisă, a dintelui. Asta e uzură firească, iar albirea nu o poate întoarce.

Ce face, de fapt, agentul de albire?

Oricum s-ar numi, substanța de albire acționează asupra suprafeței dintelui și o atacă. Și metodele cu lampă, lumină sau laser activează aceeași substanță, doar cu un decor mai spectaculos.

Dacă pe suprafață stătea o depunere încăpățânată, albirea o poate îndepărta, iar dintele poate părea mai deschis. Diferența e însă adesea mai mică decât promit reclamele. Măsurată cu cheia de culori, adică scala de nuanțe pe care o folosește dentistul, schimbarea e de multe ori de o nuanță sau chiar mai puțin.

În cabinet sau acasă?

Diferența principală e concentrația substanței active.

• Albirea în cabinet: substanță mai puternică, efect mai rapid și o acțiune mai puternică și asupra suprafeței dintelui. După ședință, suprafața se tratează și se reface.

• Albirea acasă: produse mai blânde, care lucrează mai încet. Un avantaj mai puțin cunoscut e efectul lor antibacterian, de care poate beneficia și gingia.

Care variantă ți se potrivește merită stabilit la un consult, ținând cont de dinții tăi și de sensibilitatea lor.

Ce ți se spune rar: sensibilitatea dentară

Efectul secundar cel mai des pomenit al albirii este sensibilitatea dentară. După ședințe repetate, ea poate persista și pe termen lung. De aceea nu recomandăm albirea „așa, de plăcere”, ca rutină de înfrumusețare.

Două trucuri aproape gratuite, despre care reclamele tac

Dacă vrei doar ca dinții să pară mai albi, ai la îndemână două metode aproape gratuite.

• Fă-te puțin bronzat. Lângă o piele bronzată, dinții par mult mai deschiși. Nu s-au albit, doar contrastul e mai mare.

• Alege un ruj mai închis. Pe lângă buzele colorate intens, zâmbetul se luminează. Același efect de contrast, obținut în jumătate de minut.

Înainte să începi o albire

• Fă mai întâi o igienizare profesională. Petele de suprafață pleacă adesea și așa, fără albire.

• Întreabă ce te poți aștepta realist pe dinții tăi și ce se întâmplă cu sensibilitatea.

• Dacă vrei o schimbare durabilă și spectaculoasă, întreabă și despre fațetele dentare.

Întrebări frecvente

Strică albirea dinții? Substanța de albire acționează asupra suprafeței dintelui și, mai ales la folosire repetată, poate provoca sensibilitate. Merită să decizi cu grijă, după sfatul unui specialist.

Care e mai bună, albirea acasă sau în cabinet? Cea din cabinet e mai puternică și mai rapidă, dar acționează și mai puternic asupra suprafeței dintelui. Cea de acasă e mai blândă. Care ți se potrivește, stabilim la consult.

Cu cât se vor albi dinții mei? Nimeni nu poate promite asta dinainte. Schimbarea e adesea mai mică decât sugerează reclamele.