Boala parodontală
Parodontita este printre cele mai frecvente boli cronice. În jur de 40% din populație este afectată de această boală.
Ce este boala parodontală?
Prin intermediul plăcii bacteriene se produce inflamația gingiei marginale (gingivita), ceea ce se poate extinde la întregul țesut de susținere al dintelui, astfel se poate dezvolta boala parodontală (parodontita). Prin resorbția osului se produc așa numitele pungi parodontale, ulterior dinții devin mobili, ceea ce poate duce la pierderea lor.
Cauzele bolii parodontale
Boala parodontală (parodontita) are ca principal factor cauzal acumularea bacteriană sau placa bacteriană (biofilm). Factori de risc suplimentari sunt fumatul și diabetul zaharat netratat.
Consecințele bolii parodontale
Boala parodontală poate avea multiple consecințe:
mobilizarea dinților până la pierderea lor, afectând masticația,
afectarea sănătății generale,
respirație urât mirositoare (halenă),
probleme estetice.
Tratamentul bolii parodontale
Primul pas este igienizarea dentară profesională. Este importantă și îngrijirea orală optimă și controlul regulat la igienistul dentar.
Medicul stomatolog sau igienistul dentar curăță temeinic toate suprafețele dentare, inclusiv cele subgingivale preferate de bacterii.
Chiuretajul în câmp închis
Se efectuează sub anestezie locală, cu instrumente manuale speciale, pentru curățarea pungilor parodontale.
Chiuretajul în câmp deschis
Intervenție chirurgicală parodontală sub anestezie locală. Se fac incizii la nivelul gingiei pentru acces direct asupra pungilor parodontale, care sunt curățate. Gingia este repoziționată cu suturi. Se pot face adiții osoase. Suturile sunt îndepărtate după 10–14 zile.
Imobilizarea
Dinții mobili sunt legați unul de altul pentru a ajuta vindecarea (șine provizorii) sau pentru a preveni migrarea dinților (șine permanente). Se folosesc și după tratamente ortodontice pentru menținerea poziției dinților.
Posibile efecte adverse ale tratamentului parodontal
Gingia inflamată este mai sensibilă, dar tratamentul se face sub anestezie locală.
Pot apărea retracții gingivale după scăderea inflamației, expunând zonele coletului dinților și crescând sensibilitatea dentară (la rece, acizi). Această sensibilitate scade treptat în câteva luni.
Importanța igienizărilor periodice
Igienizarea profesională regulată are rol esențial în prevenirea și menținerea succesului tratamentului parodontal.
Igienistul dentar poate recunoaște semnele precoce ale inflamației și informează medicul curant.
Frecvența igienizărilor este de 3–6 luni, în funcție de necesități, gradul inflamației și igiena pacientului.
